CAVALER

Cu ochii de copila, privind departe-n zare

Ea astepta umila, un cavaler calare

Si-l astepta cuminte, asa ...ca o printesa

Si ii scria cuvinte, doar de ea intelese.

Cu zambetul pe buze, statea nerabdatoare...

Printre ganduri confuze, ea chema ajutoare.

Cu raze calde pe fata, si-un vanticel in plete,

Umbla ea dimineata, mirosind violete.

Si cand fata de-o data, se intoarce ca sa plece...

Ingerii ii soptira invataturi toltece.

Va aplica cuvantul doar in sensul iubirii,

Ea va iubi uratul din clipa despartirii.

Si este curajoasa, va folosi cuvantul

Ea va fi gratioasa, va face legamantul.

Si atunci cand iar priveste, rochia-i de dantela

De-o data ii licareste, o gandire rebela.

Si vede cavalerul pe care il asteapta

Nu-l vede in departare si de acum ea accepta.

Il vede in oglinda, ce chipul i-l reflecta

Si iubeste ce vede si-acum isi e adepta.

Calaverul ce ea il astepta

 Era mereu acolo

Un inger...era ea...